What do we want? EQUALITY!!! When do we want it? NOW!!!

Alexandra Ana

Dupa aproape doua saptamani imi rasuna frenetic in minte, viu, colorat, puternic, manifest, profund: „les femmes dans la rue, pas dans la cuisine”, „so-so-so so-li-da-ri-te avec les femmes, du monde entier”, „feministas unidas, jamas seran vencidas”, „Nous serons en marche, nous serons en marche, tant que toutes les femmes ne seront pas libres”, „What do we want? EQUALITY. When do we want it? NOW.”

As vrea sa va povestesc. Nu stiu de unde sa incep. Voi incerca cu inceputul. Pentru a localiza in timp si spatiu, in luna martie a acestui an, stand in fata laptopului si navigand pe internet in cautare de noi resurse worldwide in domeniul promovarii studiilor de gen si a egalitatii de sanse dau peste site-ul World March of Women care propunea un proiect cu privire la organizarea unei tabere europene a tinerelor feministe. In prima faza, am fost extaziata si am inceput prin a-mi reconsidera cv-ul, prin a ma gandi daca sunt sau nu eligibila, prin a cauta mai apoi un formular de aplicare, dar nimic. Nu tu cerinte academice, nu tu cv stufos institutionalizat, nu tu nimic. Pe site se discuta despre locul de organizare a taberei, despre tematici ce urmeaza a fi abordate, despre politici pentru promovarea egalitatii de sanse, despre workshopuri si activitati. Ciudat. Nu exista o lidera care sa iti spuna cum poti aplica, nu erau criterii de eligibilitate, organizarea era democratica, in sensul unei democratii directe. M-am blocat. Am renuntat. Am revenit in luna mai cand deja existau doua newslettere, se luase deja o hotarare cu privire la locatia taberei – Terreblanque (la 15 km de Toulouse), se inscrisesera participanti, iar Romania nu era pe harta. Mi-am facut curaj sa trimit totusi un mail prin care sa cer detalii si sa le povestesc despre activism si feminism in Romania, despre situatia egalitatii de sanse, despre reprezentare politica, despre situatia femeilor pe piata muncii si despre faptul ca exista in Romania un grup de tinere activiste feministe care vor sa participe si sa colaboreze cu World March of Women, pentru a lupta impotriva saraciei si a violentei impotriva femeilor. Scriu mailul: „Dear Madam”... In cateva zile primesc un raspuns viu, plin de energie si curiozitate prin care mi se explica faptul ca, in primul rand nu sunt „madams” si in al doilea rand ca pentru a activa intr-o cauza trebuie doar sa crezi in ea, ca nu ai nevoie nici de cv si nici de un formular de aplicare, ca echipa World March of Women este bucuroasa sa afle despre feminismul romanesc, despre faptul ca acesta exista si ca este activ si ca sunt incantate de faptul ca dorim sa ne alaturam acestui proiect.

Imediat cum am primit raspunsul am impartasit vestea si ne-am organizat pentru a participa in cadrul acestei actiuni. Ne-am intalnit astfel, intr-una din seri la Boheme, unde am dezbatut cu privire la problemele pe care le intampina femeile din Romania pentru a le confrunta mai apoi cu situatia la nivel european si international si pentru a le aduce mai tarziu pe agenda World March of Women. Am discutat despre situatia femeilor in Romania comunista, despre decretul 770, despre tranzitie si post-tranzitie, despre plata egala pentru munca egala, despre saracie si incluziune sociala, despre situatia femeilor din cadrul minoritatii roma, despre mariajele timpurii, despre violenta impotriva femeilor, despre reprezentare politica si multe altele.

Pe 9 iulie am ajuns la Terreblanque, unde ne-am reunit cu mai mult de 60 de feministe din mai bine de zece tari pentru a dezbate cu privire la noile probleme cu care se confrunta feminismul in Europa, discutand atat specificitatile din fiecare tara si identificand in acelasi timp dificultatile si impedimentele comune. Toate aceste activitati s-au desfasurat pe un fond comun, intr-un eco-friendly environment, caracterizat de solidaritate, suroritate, auto-organizare (fapt ce a contribuit la intarirea relatiilor dintre noi, la o cunoastere mult mai profunda a necesitatilor si problemelor cu care ne confruntam noi ca femei), non-mixitate, diversitate culturala, lingvistica, optimism si o puternica dorinta de a produce o schimbare la nivel politic, economic si social prin instituirea unei miscari feministe europene cu scopul de a lupta impotriva discriminarii si a tuturor inegalitatilor indreptate impotriva femeilor. Pe parcursul atelierelor, ce s-au desfasurat pe perioada a trei zile, s-au creat grupuri informale de lucru ce au aprofundat tematici de interes comun si care au dezvoltat noi idei de initiative si strategii. Tot in acest cadru, au fost facute propuneri de organizare a unei viitoare astfel de actiuni in Romania sau Armenia contribuind astfel la o mai mare vizibilizare a situatiei femeilor, in aceste tari in care activismul feminist de tranzitie si post-tranzitie s-a dezvoltat in mod special in ultimii ani. Pe data de 15 iulie a urmat manifestatia din Toulouse unde pe parcursul a doua ore si jumatate am facut apel catre solidaritate intre toate femeile din lume pntru a lupa impotriva inegalitatii, discriminarii, violentei si saraciei si unde, in sustinerea cauzei ni s-au alaturat si alte persoane. In urma tuturor acestor activitati am reusit sa redactam un document comun cu revendicari feministe ce integreaza intr-un mod cuprinzator dificultatile si problematicile cu care se confrunta femeile in spatiul european. Deasemenea, reprezentantele Marsului Mondial al Femeilor si-au exprimat dorinta ca organizatiile din Romania ce activeaza in scopul promovarii si reprezentarii intereselor femeilor sa se afilieze acestei organizatii pentru a colabora in vederea vizibilizarii si a aducerii atat pe agenda internationala cat si pe agendele regionale si locale a intereselor si problemelor cu care se confrunta femeile.

Desi sunt nenumarate aspecte de descris si povesti si povestioare de povestit (pentru cei dornici sa afle mai multe despre aceasta experienta propun sa organizam o intalnire si cu celelalte participante) as dori sa inchei preicizand faptul ca atunci cand ai o cauza de sustinut cv-ul si recomandarile, scrisorile de intentie si nenumaratele afilieri institutionale isi pierd din valoare, iar sistemul birocratizat cu care ne-am obisnuit nu tine de un management ce ar trebui sa creeze cadrul pentru o reala egalitate de sanse ci mai mult de o standardizare a procesului de selectie in cadrul caruia empatia, solidaritatea, toleranta, intr-ajutorarea, respectul pentru demnitatea umana si multe altele se pierd sub semnul a ceea ce inseamna „profesionalism”. Egalitatea de sanse, non-discriminarea, lupta impotriva tuturor formelor de violenta si inechitati indreptate asupra femeilor reprezinta cauza pentru care eu lupt alaturi de celelalte participante si activiste din cadrul acestei actiuni a World March of Women unde am inaintat deasemenea si problemele cu care se confrunta femeile din Romania, iar cei sau cele ce doresc sa sustina si sa lupte pentru aceasta cauza sunt liberi si libere sa se alature. So-so-so, so-li-da-ri-te...